Coulthard

Echipa

Data naşterii

Naţionalitate

Nr. maşinii

Stare civilă

McLaren

27 martie 1971

Englez

4

Necăsătorit

David Coulthard şi-a început cariera în Formula 1 în circumstanţe controversate, promovarea sa din postura de pilot de teste la pilot de cursă pentru echipa Williams venind în urma decesului neaşteptat al lui Ayrton Senna. Echipa s-a dispensat de el în favoarea lui Jaques Villeneuve după sezonul 1996, iar el s-a mutat la McLaren în 1997.

A câştigat primul său Mare Premiu în Australia în acelaşi an, dar i s-a cerut să lase victoria lui Hakkinen în Marele Premiu al Europei pentru a-i îmbunătăţi şansele la titlu. O singură victorie în 1998 la San Marino nu i-au dat mari şanse pentru a lupta pentru titlu, dar cele 2 victorii (Marea Britanie şi Belgia) în anul următor dovedesc că şi-a îmbunătăţit performanţele.

Scoţianul a fost motivat în anul 2000 şi cele 3 victorii (Marea Britanie, Monaco şi Franţa) îl îndreptau să spere la titlu. Modul în care s-a comportat după tragedia a cărei victimă a fost (prăbuşirea avionului care îl transporta şi moartea celor 2 piloţi) înaintea Marelui Premiu al Spaniei i-au îmbunătăţit imaginea în ochii presei şi ai publicului. Cu toate acestea, nu a reuşit decât, încă o dată, doar locul 3 în Campionatul piloţilor.

Coulthard are reputaţia că nu se ridică la nivelul promisiunilor şi aşteptărilor publicului şi este foarte motivat ca în acest an să dovedească contrariul. Şi-a amânat căsătoria cu logodnica sa, Heidi Wichlinski, pentru a se concentra numai asupra titlului şi se pare că are suportul total al managerului echipei Ron Dennis.

Carieră >>>

2000	Al cincilea sezon cu McLaren. Locul 3 în Campionat cu 73 de puncte.

1999	McLaren. 2 victorii şi locul 4 în Campionat cu 48 de puncte.

1998	McLaren. O singură victorie şi şase locuri secunde ajută echipa să câştige Campionatul Constructorilor, dar el va ocupa doar locul 3, la piloţi.

1997	Rămâne la McLaren. Victoriile din Australia şi Italia îi aduc poziţia a-3-a în campionatul piloţilor cu 36 de puncte.

1996	Pilotează pentru McLaren-Mercedes. Termină al doilea la Monaco şi al şaptelea per total.

1995	Termină pe locul 3 în Campionatul Piloţilor în primul său sezon complet, câştigând primul Mare Premiu în Portugalia.

1994	Pilot de teste pentru Williams-Renault. Promovat pilot de cursă la Marele Premiu al Monaco. Termină pe locul 8 cu 14 puncte. Votat Sportivul Anului în Scoţia şi Cel mai bun Tânăr Sportiv al Anului la ITV.

1993	Pilot de teste pentru Williams-Renault. Termină pe locul 3 în Campionatul F3000. Câştigă GT Class la cursa de 24 ore de la Le Mans cu Jaguar.

1992	Pilotează pentru PSR în F3000. Pilot de teste pentru Benetton-Ford.

1991	Locul 2 în Campionatul F3 britanic, cu 5 victorii (mai multe decât ceilalţi piloţi). Câştigă „European Marlboro Masters Of F3” şi Marele Premiu al Macao.

1990	Se alătură lui Paul Stewart Racing (PSR) în echipa GM Lotus. Concurează în British Vauxhall Lotus Challenge şi GM Lotus Euroseries. Testează pentru McLaren-Honda motorul MP4/5 Formula 1.

1989	Participă la Formula Ford 1600, câştigă ambele Campionate FF1600 (Junior şi Senior). Termină pe locul 3 în Brands Hatch Formula Ford Festival. Concurează şi impresionează în cursele rezervate seniorilor.