imbiovilleneuve.jpg (9561 bytes)
Echipa

Data nașterii

Naționalitate

Nr. mașinii

Stare civilă
BAR

9 aprilie1971

Canadian

10

Necăsătorit

Fiul marii legende a F1, Giles Villeneuve, fostul campion mondial a intrat în Formula 1, ca o vijelie în 1996, după ce câștigase Campionatul American IndyCar. Este unul din puținii „reprezentanții” vechii școli din Formula 1 la ora actuală, care deși nu vorbește prea mult despre cum pilotează, are grijă, în schimb, să șocheze paddock-ul cu culoarea părului său în permanentă schimbare.

Francezul canadian a terminat pe locul secund în primul Mare Premiu din 1996, și a terminat sezonul pe locul 2, în urma coechipierului său de la Williams, Damon Hill. În anul următor a reușit să câștige campionatul, după un incident cu Michael Schumacher, germanul fiind descalificat de către FIA, care a considerat că acroșajul a fost provocat intenționat și total nejustificat.

Regulile s-au schimbat la startul lui 1998, Williams nereușind același parcurs ca în anii anteriori, iar cele mai bune locuri au fost locuri 3 – în Germania și Ungaria. Aceste rezultate l-au nemulțumit pe canadian, care s-a mutat la BAR în 1999, echipă condusă de fostul său impresar, Craig Pollock.

1999 a fost un an dificil pentru Villeneuve,  la noua sa echipă, suferind nu mai puțin de 11 retrageri consecutive din cursă. Atunci când a terminat, din nefericire, nu a terminat în puncte și, astfel, pentru prima oară în carieră el nu a punctat în campionat. Cu toate acestea, mass-media a fost mereu cu ochii pe el: la dramaticul accident de la Spa, despre care el s-a mulțumit să se amuze în stilul caracteristic; despre relația sa cu pop-starul australian, Danii Minogue. În ciuda zvonurilor privind căsătoria lor în Ajunul Crăciunului 1999, aceasta nu a mai avut niciodată loc, ei despărțindu-se anul următor.

2000 a reprezentat o îmbunătățire pentru echipa BAR, iar Villeneuve a terminat cu 17 puncte în campionat. Echipa a fost în stare să rezolve problemele de fiabilitate din anul anterior, dându-i posibilitatea canadianului să puncteze mai des, chiar dacă nu a reușit să candideze la titlu. Benetton a încercat să-l transfere pentru 2001 cu un contract extrem de atrăgător, dar decizia canadianului a fost să rămână pentru încă un an la echipa lui Pollock.

În acest an, Pollock a promis că echipa va fi în poziția de a lupta pentru titlu, deși în testele din pre-sezon Villeneuve s-a chinuit să smulgă performanțe bune din noul șasiu BAR003. Echipa pare determinată să impresioneze constructorul japonez Honda, iar Villeneuve este baza acestui plan de seducție. Acesta este foarte motivat să câștige, pentru a avea în viitor o șansă de a lupta din nou pentru titlu, iar dacă acest lucru nu se întâmplă este de așteptat ca el să plece la o altă echipă.

Carieră >>>

2000

Rămâne la BAR. Villeneuve a terminat al 7-lea cu 17 puncte în Campionatul Piloților. Este mulțumit cu performanțele mașinii, dar vrea în continuare asigurări că se va bate pentru titlu, în curând.

1999

Primul an cu BAR. Problemele tehnice l-au împiedicat să termine majoritatea curselor. Nici un punct obținut.

1998

Rămâne la Williams. Locul 5, în spatele piloților de la McLaren și Ferrari, fiind efectiv cel mai bun pilot din restul echipelor. Două apariții pe podium, în Germania și Ungaria.

1997

Câștigă Campionatul Mondial cu Williams. Obține 7 victorii din cele 17 curse disputate.

1996

Își face debutul în Formula 1 în Australia pentru Williams, terminând al doilea. Obține prima sa victorie la Marele Premiu al Europei. Termină campionatul pe locul 2, la foarte mică distanță de Damon Hill.

1995

După ce câștigă 4 curse, inclusiv Indianapolis 500, devine cel mai tânăr pilot câștigător al Campionatului Mondial PPG IndyCar. Williams anunță că Villeneuve se va alătura lui Damon Hill pentru sezonul 1996 în Formula 1.

1994

Concurează în IndyCar, numit „Rookie of the Year”. Termină pe locul 6 cu 94 de puncte.

1993

Concurează în Campionatul Toyota Atlantic, terminând pe locul 3.

1992

Se mută în Japonia pentru a lua parte la Campionatul Formulei 3, terminând pe locul 2.

1991

Pilotează un Rat-Alfa Romeo RT35 și termină pe locul 6 în Formula 3 Italiană.

1990

Concurează în Formula 3 Italiană, pentru a doua oară, terminând pe locul 14.

1989

Își face debutul în Formula 3 Italiană.