imbioverstappen.jpg (9854 bytes)
Echipa

Data nașterii

Naționalitate

Nr. mașinii

Stare civilă
Arrows

4 martie 1972

Danez

14

Căsătorit

Verstappen a debutat în Formula 1 la Benetton alături de Michael Schumacher în 1994. A fost victima unui terifiant incendiu pe linia boxelor în 1995, când mașina sa și câțiva mecanici au luat literalmente foc, datorită unei scăpări de combustibil în timpul alimentării. Din fericire, îmbrăcămintea de protecție și reacția rapidă a echipelor de intervenție au evitat rănirea gravă a oricăror persoane implicate.

Danezul a ieșit din anonimat în 1999, după ce a condus în 48 de Mari Premii. În 1997 s-a chinuit să obțină rezultate cu dificila mașină Tyrell-Ford, calificându-se al 14-lea în Canada și luând startul, de obicei, în ultimele rânduri ale grilei de start.

Nu a părut niciodată că își dorește să mai adauge alte puncte celor 11 (din care 10 obținute în primul sezon la Benetton), totuși cel mai bun finish a fost un loc 8 la Monaco, în ciuda unor probleme tehnice. Ultima parte a sezonului a cunoscut o îmbunătățire a fiabilității mașinii, dar cu slabe șanse de a obține puncte.

În 1998 l-a înlocuit pe Jan Magnussen la Stewart Ford în timp util pentru a prinde Marele Premiu al Franței și era dornic de a arăta ceva din forma care l-a consacrat în 1994. Din păcate, nu a reușit și în 1999 nu a pilotat. În tot acest timp, a testat pentru Honda, când aceștia se gândeau la proiectul unei echipe proprii. Când acest proiect a căzut, Verstappen a muncit din greu pentru a obține un monopost, fiind foarte încântat atunci când a fost cooptat în echipa Arrows, ce păreau a avea o mașină mult îmbunătățită pentru sezonul 2000.

Danezul a arătat o determinare și o motivare puternică în sezonul său de revenire în lumea F1 și a muncit din greu pentru cele 5 puncte obținute. Problemele tehnice în timpul cursei l-au împiedicat să obțină mai multe, dar a impresionat echipa prin faptul că a câștigat cele mai multe puncte și a fost menținut pentru a încerca noul motor A22 în 2001.

Carieră >>>
2000 Pilotează pentru Arrows, cu un loc 4 în Marele Premiu al Italiei. Este clasat pe locul 12 la piloți cu 5 puncte..
1999 Pilot de teste pentru Honda Racing Development până când aceștia se decid să nu intre în Formula 1.
1998 Îl înlocuiește pe dezamăgitorul Jan Magnussen la Stewart începând cu Marele Premiu al Franței. Termină în 4 din 9 curse, din cauza fiabilității slabe a monopostului.
1997 Pilotează pentru Tyrell, cu un loc 8.
1996 Pilotează pentru Footwork/Arrows, cu un loc 6 în Marele Premiu al Argentinei..
1995 Benetton îl împrumută la Simtek pentru a căpăta experiență în un mediu mai puțin performant. Echipa în schimb merge prost, iar Verstappen ajunge din nou pilot de teste pentru Benetton și Ligier. A concurat în 5 curse, locul 12 la Barcelona.
1994 Își începe cariera de Formula 1 ca pilot de teste la Benetton. Când JJ Lehto își distruge monopostul în teste, îl înlocuiește pe acesta ca pilot de cursă. Implicat într-un accident chiar din prima cursă, atunci când Eddie Irvine a folosit mașina lui Verstappen ca rampă pentru mașina sa. După 2 curse Lehto e recuperat, iar danezul devine din nou pilot de teste. Performanțele lui Lehto lăsând de dorit, Verstappen este rechemat și prinde Marele Premiu al Franței. 10 curse și 10 puncte, cu un loc 3 la Hungaroring.
1993 3 victorii în Formula Atlantic – Noua Zeelandă. Locul 4 în Campionatul Internațional. 8 victorii în Formula 3 – Germania. Al treilea în Marele Premiu Formula 3 – Monaco. Câștigă Marlboro Masters Zandvoort și este numit Pilotul Danez al Anului încă o dată. Este invitat să testeze o mașină Arrows F1.
1992 Campion în Formula Open Lotus cu 10 curse câștigate. Campion al Danemarcei, Beneluxului și al Cupei Națiunilor. Este titularizat Pilotul Anului în Danemarca. Ken Tyrell îi propune ca, în cazul în care va câștiga Campionatul Germaniei de Formula 3 anul următor, i se va da o mașină Tyrell în Formula 1.
1991 Testează un Opel Lotus la Zandvoort și impresionează pe toată lumea prin timpii obținuți.
1982

Pilotează în cursele de karting până în 1991. Câștigă Campionatul de Juniori al Danemarcei în 1984, menținându-și titlul 3 ani la rând. Urmează apoi Campionatul Belgiei 125 cmcb, campionatul European Formula K și titlul de Campion Intercontinental A în 1989