De când a pătruns în lumea F1, în 1993, echipa elveţiană s-a păstrat pe o linie de echilibru, nereuşind să obţină nici rezultate surprinzătoare nici sezoane catastrofale. A obţinut permanent puncte, dar nu a reuşit niciodată să depăşească locul 6 la constructori, rezultat obţinut în primul ei sezon, iar apoi în 1998. Echipa a reuşit un prim podium în 1995, la Monza locul 3, prin Heinz-Harald Frentzen; de atunci, punctând pentru locul 3 de încă trei ori, dar, din păcate, nu au reuşit să facă acel pas necesar pentru a deveni reali concurenţi ai podiumurilor Marilor Premii. Unul din principalele motive ale insuccesului ar putea fi lipsa unui program de dezvoltare adecvat. Fiecare sezon debutează bine, dar de la jumătatea lui echipa se chinuie realmente pentru a obţine un loc în primele 10.

Sezonul 2000 a fost cam la fel cu celelalte sezoane, singura diferenţă fiind consecvenţa în urmărirea programului. Cu toate acestea, singurele succese au fost solitarele locuri 5 în Monaco şi în restul curselor europene. Pentru 2001, Nick Heidfeld a fost adus la echipă în timp util, dar coechipierul său s-a lăsat mult timp aşteptat. În fine, al doilea loc a fost ocupat de senzaţionalul finlandez Kimi Raikonnen, un tânăr talent ce a beneficiat de o super-licenţă din partea FIA, în ciuda slabei experienţe în cursele de monopost. Încă o dată, echipa elveţiană va folosi motoarele Ferrari, la fel cu o altă echipă F1, Prost. Cu toate acestea, zvonurile privind vânzarea echipei continuă să apară pe coloanele revistelor de profil.