Aripi deportante | Efectul de sol | Frâne | Priza de aer superioară | Lampa spate | Volanul

AERODINAMICĂ (I)

Aripi deportante

La mersul orizontal, în linie dreaptă, cu viteză constantă, apar două rezistențe la înaintare: a drumului (15%) și a aerului(85%).
Prima a fost micșorată în principal datorită apariției pneurilor radiale. Cele mai importante progrese au fost insă realizate prin îmbunătățirea radicală a aerodinamicii. Aceasta s-a făcut pornind de la datele obținute în tunele "aerodinamice" și de la cele achizitionate în curse și la testele pe piste.

La conceperea formei exterioare a mașinilor de curse se urmăresc:
- scăderea rezistenței la înaintare (pentru creșterea vitezei de vîrf și a accelerației de la viteze mici)
- creșterea forței de apăsare (pentru creșterea performanțelor la frînare, accelerare și a stabilității în viraje)
Aceste cerințe sunt îndeplinite (și) folosind aripi deportante. Aripile oferă pneurilor o apăsare suplimentară față de cea a masei mașinii, ceea ce duce la o mai bună aderență. Deși aripile creează o anumită forță rezistentă, apăsarea rezultată duce la obținerea unor timpi pe tur mai buni, în ciuda scăderii vitezei de vîrf.

Click pentru detalii Forța deportantă și rezistența la înaintare variază cu unghiul de atac (care reprezintă unghiul dintre planul aripii și planul orizontal). Forța deportantă zero se obține la unghiuri de atac negative (aripa îndreptată în jos). Rezistența la înaintare este pozitivă.(vezi figura)
La creșterea unghiului de atac forța deportantă crește foarte rapid iar rezistența la înaintare crește ușor. Fenomenul are loc pînă la cca 10 grade.
Între 10 și 20 grade forța deportantă rămîne constantă iar rezistența la înaintare continuă să crească. Se spune că aripa este "blocată".
Peste 20 grade forța deportantă scade, rezistența la înaintare crește, aripa devenind deci ineficientă.
   Pentru a ameliora comportamentul aripii la unghiuri mari de atac se folosește un flaps pe bordul de fugă al aripii. Acesta produce o mică creștere a rezistenței la înaintare dar permite folosirea unor unghiuri de atac mai mari deci obținerea unor forțe deportante mai mari.
Aceste flapsuri pot fi schimbate/repoziționate la stand, pentru a ameliora stabilitatea și maniabilitatea mașinii.

O aripă ideală este deci una mobilă, fiecare unghi de atac fiind eficient într-o gamă restrînsă de viteze (unghi mic in linii drepte și mare în curbe, la frînare și accelerare).

Au existat încercări de a folosi aripi cu unghi de atac variabil, acestea fiind însă interzise ulterior, din motive de securitate (în competiții s-au dovedit fragile).
Numărul, unghiurile și formele aripilor sînt determinate de forma și lungimea pistei și de regulament. Se încearcă poziționarea acestor aripi în afara zonei de turbulență produsă la rotirea pneurilor.

Evoluția aripilor deportante:

 

 

Trimite aceasta pagina unui prieten interesat
E-mail:



Cu noi ești în centrul acțiunii ...