Aripi deportante | Efectul de sol | Frâne | Priza de aer superioară | Lampa spate | Volanul

 Volanul unei maşini de Formula 1 este una dintre componentele care înglobează mai multă tehnologie decît o întreagă maşină în alte sporturi cu motor.
Datorită multitudinii de controale şi indicatori care trebuie să fie permanent la îndemîna şi în atenţia pilotului, volanele au devenit adevărate bijuterii tehnice, ale căror costuri depăşesc deseori 250.000 de dolari.
In momentul de faţă toate controalele de care pilotul are nevoie în timpul cursei - mai puţin pe perioada opririlor - sînt adunate pe volan. Într-un fel sau altul sînt grupate pe volan controale pentru schimbarea vitezelor, controlul ambreiajului şi al startului, controlul tracţiunii, comunicaţii cu standul, limitatoare de viteză, display-ul cu cristale lichide şi alţi indicatori.
În ceea ce priveşte funcţia de bază în sistemul de direcţie, regulamentul prevede că acţionarea volanului să nu fie asistată decît în sensul reducerii forţei necesare pilotului, iar întreaga coloană de direcţie trebuie să treacă printr-un set de teste la coliziune.

Controalele pentru schimbarea treptelor de viteză au fost folosite pînă în acest sezon cînd introducerea cutiilor de viteză automatice a exclus necesitatea clapetelor acţionate de piloţi care duceau la schimbarea vitezelor în sus sau în jos.

Pîrghia ambreiajului e folosită la acţionarea manuală a ambreiajului într-un mod similar cu cel folosit la schimbarea vitezelor, dar acţiunea acesteia e progresivă şi nu secvenţială, poziţia pîrghiei determinînd presiunea cu care e acţionat la un moment dat arcul ambreiajului de către sistemul hidraulic.

Butonul pentru controlul startului (Launch Control), care a produs atîtea probleme în acest sezon după introducerea sa, permite pornirea maşinii în condiţii optime, fără pierderi de aderenţă.
Indiferent de soluţia tehnică utilizată, procesul are loc în două etape: întîi e folosit un dispozitiv de limitare a turaţiei, care permite pilotului să ţină acceleraţia apăsată la maximum dar motorul rămîne într-o plajă de turaţie optimă pentru start, iar apoi după acţionarea ambreiajului şi punerea în mişcare a maşinii se permite în continuare acţionarea la maxim a acceleraţiei, cu întreruperi ale alimentării cu combustibil pînă ce se atinge viteza de la care intră în funcţiune controlul tracţiunii.

Butonul pentru poziţia neutră a cutiei de viteze era folosit în cazul cutiilor semiautomatice pentru a permite pilotului să decupleze tracţiunea, el nevînd posibilitatea în acest caz să-şi dea seama cînd cutia de viteze era într-o treaptă anume sau în poziţie neutră.

Butonul pentru comunicaţii (Press To Transmit, PTT), permite comunicarea radio a pilotului cu standul echipei sale, pe perioada cînd este acţionat.

Butonul pentru limitarea vitezei la standuri, este folosit pentru a respecta limitările de viteză impuse de regulament pe linia boxelor, şi acţionează asupra turaţiei motorului, permiţînd maşinii să ruleze numai în primele trei trepte de viteze. Pilotul trebuie însă să reducă viteza şi să acţioneze acest buton înainte de intrarea pe linia boxelor, deoarece butonul nu frîneaza automat maşina. Majoritatea echipelor au legat de funcţionarea acestui buton şi acţionarea clapetei ce acoperă priza de alimentare cu combustibil, care clapetă stă deschisă pe parcursul parcurgerii liniei boxelor.

Contactul pentru setarea calităţii amestecului permite ajustarea în trei trepte a amestecului aer-combustibil, conform cu regulamentul. În timpul cursei pilotul poate seta o poziţie mediană, care înseamnă un compromis între putere şi economie, sau poate alege un amestec mai bogat pentru performanţe mai bune ori un amestec sărac, pentru a economisi combustibilul.

Diplay-uri. În perioada schimbătoarelor de viteză semiautomatice informaţiile cele mai importante pentru pilot erau treapta de viteze selectată şi turaţia motorului, care erau afişate pe ecrane LCD sau prin LED-uri ce se aprindeau progresiv. Acum sistemele electronice furnizează pilotului informaţii despre caracteristicile tuturor sistemelor maşinii şi problemele care apar. Setările ecranelor şi informaţiile prezentate sînt specifice fiecarei echipe şi adaptate pentru fiecare pilot, ca şi butoanele care le controlează.

Toate butoanele şi sistemele electronice din volan sînt monitorizate şi controlate de un microprocesor, iar legătura de date cu restul maşinii se face printr-o singură cuplă astfel încît volanul să poată fi rapid detaşat.
Software-ul care gestionează electronica din volan, ca şi cel de gestionare a motorului sau şasiului, este cel mai des verificat de către oficialii FIA, pentru că este cel mai probabil mod de a introduce soluţii tehnice neregulamentare în funcţionarea unei maşini de Formula 1.

Trimite aceasta pagina unui prieten interesat
E-mail: