Aripi deportante | Efectul de sol | Frâne | Priza de aer superioară | Lampa spate | Volanul

   Frînele sînt una din componentele cele mai importante ale maşinilor de curse, comportarea lor influenţînd performanţele maşinii (mai ales in cazul depăşirilor) într-o măsură mai mare decît motoarele.
Evoluţia frînelor s-a făcut de la modelele cu tambur din anii 50 pînă la frînele de carbon, care au apărut începînd cu anii '70.
Diferenţa de performanţă faţă de frînele din metal e uriaşă, aşa încît piloţii trebuie să se adapteze la debutul în Formula 1 la aceste noi sisteme şi, mai ales, la multitudinea de setări ale maşinii care influenţează eficacitata frînelor.

Principalul motiv pentru introducerea frînelor de carbon a fost iniţial greutatea lor mult redusă, prin comparaţie un disc din carbon cîntărind astăzi aprox. 1,4 kg, iar unul din metal 3 kg. Dezavantajul major este uzura rapidă, un rînd de frîne din carbon fiind folosit pentru antrenamente şi calificări, iar altul nou pentru cursă.
Un alt avantaj al frînelor de carbon sînt temperaturile mari la care operează, temperaturile optime fiind de 400-600°, la care frînele din metal încep să se topească şi trebuie atent răcite.

Straturile din fibre de carbon sînt sudate prin presare la temperaturi înalte, iar materialul este folosit apoi pentru obţinerea de discuri şi placute de frina.
Coeficientul de frecare obţinut este de 0,5-0,6 , ceea ce permite obţinerea unor deceleraţii de 3,5g, o maşina de Formula 1 oprind de la 240 km/h în 2,5 secunde.

Regulamentul FIA prevede următoarele măsuri pentru sistemul de frînare:

• Maşinile trebuie să dispună de două circuite hidraulice de frînare, acţionate de o pedală şi cu funcţionare independentă pentru roţile faţă/spate.
• Corpul frînelor trebuie să fie fabricat din aluminiu şi prins de maşină în cel mult două puncte.
• Nu se pot folosi mai mult de un etrier şi 6 pistoane cu secţiune circulară pentru fiecare roată.
• Nu sint permise mai mult de un disc si doua placute de frina pe fiecare roata, discurile avind grosimea maxima de 28 mm si diametrul maxim de 278 mm.
• Prizele de aer nu trebuie să depaşească marginea pneului în faţă şi janta în partea din spate.
• Nu sînt admise sistemele de prevenire a blocării roţilor la acţionarea pedalei de frînă de către pilot.
• Nu se pot folosi sisteme de creştere a presiunii în sistemul de frînare peste cea obţinută prin apăsarea de către pilot a pedalei de frînă în condiţii statice.
• Răcirea cu lichid a frînelor este interzisă.