|
Mika Hakkinen a intrat în istorie în 1999, fiind al șaptelea pilot ce a câștigat 2 titluri de campion mondial consecutiv. Iar toate acestea, puteau să fie doar un vis, după ce finlandezul a suferit în 1995 un accident grav, cu leziuni craniene, în Marele Premiu al Australiei.
La cei 32 de ani ai săi, el întră în cel de al nouălea sezon cu McLaren, după ce a debutat în Formula 1 la Lotus în 1991. Două sezoane cu Lotus și pilot de teste pentru McLaren, i-au adus transferul la McLaren în 1993.
A durat destul de mult ca finlandezul să câștige o cursă, controversa din Marele Premiu al Europei, când Coulthard a fost rugat să-l lase pe Hakkinen să câștige creând suspiciuni cu privire la potențialul său. Dar, această victorie i-a readus finlandezului încrederea de care avea nevoie, câștigând Campionatul Mondial cu 8 victorii în 1998.
În 1999 concurența a fost mult mai strânsă, și cu toate că principalul rival, Michael Schumacher, a fost scos din cursă datorită unui grav accident în Marele Premiu al Marii Britanii, finlandezul s-a bătut cu pilotul Ferrari, Eddie Irvine, până în ultima cursă pentru a obține cel de-al doilea titlu de campion modial.
În 2000 a apărut mai slab concentrat și a pierdut startul, atât în fața principalului rival, Michael Schumacher, cât și în fața coechipierului său David Coulthard, lucru ce s-a datorat și problemelor tehnice întâmpinate la monopostul său. Finlandezul a ieșit din corzi reușind să preia șefia campionatului, după o manevră admirabilă la Spa, în fața rivalului său, Michael Schumacher. Cu toate acestea, germanul a reușit să câștige următoarele 4 curse și campionatul.
Apariția primului său copil, Hugo, înainte de Crăciun a dus la apariția zvonurilor precum că motivația sa în campionat va avea de suferit în 2001, dar Hakinnen a negat acest lucru și a afirmat că este gata de luptă pentru un nou titlu de campion în acest an.
Carieră >>> |
2000 |
Al optulea sezon la McLaren. Câștigă 4 curse și rămâne pe locul 2 în Campionatul Piloților. |
1999 |
McLaren. Câștigă pentru a doua oară titlul de Campion Mondial cu 5 victorii și 76 de puncte. |
1998 |
McLaren. Câștigă tilul de Campion Mondial la piloți cu 8 curse câștigate, 3 podiumuri și 100 de puncte. |
1997 |
McLaren. Câștigă primul său Mare Premiu (Europa) și termină campionatul pe locul 6 cu 3 podiumuri. |
1996 |
În continuare la McLaren. Termină pe locul 3 în Marea Britanie, Belgia, Italia și Japonia. Locul 5 per total. |
1995 |
Rămâne la McLaren. Termină al doilea în Italia și Japonia. Sezonul va fi marcat de un accident grav suferit în calificările pentru Marele Premiu al Australiei. |
1994 |
Rămâne la McLaren. Un loc 2 și 5 locuri 3 îl aduc la final pe locul 4 în clasament. |
1993 |
După o perioadă ca pilot de teste, devine pilot de cursă pentru McLaren și pilotează în ultimele Grand Prix, terminând pe locul 3 la Suzuka. |
1992 |
Termină pe locul 8 cu 11 puncte în cel de al doilea sezon în F1cu Lotus. |
1991 |
Debutul în Formula 1, cu Lotus, la Marele Premiu al SUA. Termină pe locul15 în Campionatul Piloților. |
1990 |
Campion al Formulei 3 cu West Surrey Racing. |
1989 |
Termină pe locul 7 în Formula 3 britanică. |
1988 |
Campion al seriei europene Open Lotus, vicecampion în seria britanică a GM Lotus. |
1987 |
Câștigă titlurile Formula Ford 1600 Finlanda, Suedia și Scandinavia. |