Scurt istoric >>>

Site-ul oficial al fanilor Ferrari România !!!           Ferrari a câștigat primul său Campionat Mondial la Constructori în 2000, avându-l ca pilot pe Michael Schumacher. Trecuseră 21 de ani de când Jody Scheckter și Gilles Villeneuve dominau campionatul. În ciuda acestui lucru, Ferrari au câștigat mai multe curse decât orice altă echipă, începând din 1950 încoace.

Ferrari reprezintă pentru mulți oameni din lumea întreagă, însăși Formula 1. Atunci când echipa câștigă toată Italia este în extaz și echipa Ferrari este erou național; când pierde – pilotul este dat afară. Aceasta a fost, de fapt, perioada dinainte de Schumacher ... acum lucrurile stau un pic diferit ...

Alberto Ascari a câștigat primul său campionat mondial pentru Ferrari în 1952, iar colegul său Farina luând locul 2. Ascari a câștigat și anul următor. Fangio a câștigat în 1956, conducând o Lancia-Ferrari, așa cum era denumită echipa atunci. Campionatele au urmat în 1958, 1961, 1964, 1975, 1976, 1977, 1979, 1982 și 1983. Dar toți acești ani glorioși sunt departe, aproape 20 de ani, în ciuda investițiilor masive ale companiei – mamă Fiat.

Mulți piloți ai Formulei 1 visează să ajungă într-o zi la volanul unui monopost Ferrari și mulți mari piloți au ajuns să piloteze pentru echipa italiană. Alain Prost a fost aproape de a câștiga titlul, dar a fost învins de monopostul McLaren al lui Ayrton Senna, când brazilianul l-a scos deliberat în afara pistei pe francez în ultima cursă de la Suzuka. Anul următor Ferrari l-a concediat pe Prost, o greșeală mare ce a costat echipa 5 ani de performanțe mediocre.

După plecarea lui Prost, Luca di Montezemolo s-a întors la Ferrari ca Președinte, iar Niki Lauda a fost cooptat ca „consultant”. Aceasta a fost o încercare de a recrea echipa de vis a anilor ’70 când Lauda domina campionatul mondial pilotând un Ferrari. John Barnard s-a întors la echipă ca designer, iar Osamo Got, ex-Honda, a fost însărcinat cu supravegherea și îmbunătățirea motoarelor și, în special, noua unitate V10.

Anul 1992 a fost un dezastru, echipa obținând numai 21 de puncte, în timp ce Williams au câștigat iarăși campionatul cu 164 de puncte. Motorul F93A din 1993 a reprezentat o mică îmbunătățire – 28 de puncte în campionat, cu un Jean Alesi pe podium de două ori, iar Berger o dată. 1994 a fost primul an prosper pentru șasiul creat de John Barnard. Motorul 412T1 a reprezentat o îmbunătățire serioasă cu un Mare Premiu câștigat în Germania de Berger. Jean Alesi nu a fost la fel de norocos, nereușind nici o victorie, nici măcar în fieful italienilor la Monza. Francezul va câștiga prima cursă pentru Ferrari anul următor, cu noul șasiu 412T2, în Marele Premiu al Canadei. Echipa începuse din nou să puncteze regulat în Marile Premii și va termina pe locul 3 la constructori după Benetton și Williams.

Dar marea performanță nu a revenit la fosta mare echipă decât după venirea lui Michael Schumacher în 1996, cu toate că designerul John Barnard a plecat la jumătatea sezonului la TWR-Arrows. Barnard a construit șasiul F310 ce va utiliza motorul V10 pentru prima oară, după ce echipa de la Maranelo favorizase întotdeauna motorul V12, mai puternic, dar mult mai puțin fiabil. Schumacher a terminat în acel an pe locul 3, cu victorii în Spania, Belgia și Italia. Sezonul a adus 70 de puncte pentru Ferrari, în timp ce veșnicii rivali de la Williams adunaseră un enorm scor de 175 de puncte.

Schumacher a rămas la echipă în 1997, conducând aproape tot sezonul, dar echipa și-a pierdut din tempo în ultimele 5 curse. Ultima cursă a sezonului a fost dramatică, Schumacher împotriva lui Villeneuve, dar germanul va părăsi pista după o încercare nereușită de a-l depăși pe canadian, iar speranța Italiei la un nou titlu de campion s-a năruit din nou. Rezultatul a fost și mai greu pentru Schumacher, care după ce a pierdut campionatul a mai fost și suspendat pentru tentativa de acroșare a lui Villeneuve din timpul cursei.

           Schumacher a păstrat echipa și pentru sezonul 1998, alături de Eddie Irvine pentru al treilea an consecutiv. Echipa era optimistă în privința noului șasiu F300 al lui Ross Brawn și și-au manifestat deschis încrederea că anul acesta sezonul va fi al lor. Nu a fost – dar au fost atât de aproape ... Sezonul a început extrem de prost, Schumacher abandonând în primele tururi ale Marelui Premiu al Australiei, iar Hakinnen câștigând o cursă controversată. Campionatul părea pierdut pentru echipa italiană, dar Schumacher și-a dovedit clasa obținând victorii în Argentina, Canada, Franța, Ungaria și Italia, unde Ferrari a obținut un 1-2 superb pe circuitul propriu. McLaren a câștigat în final campionatul, dar Ferrari era pe poziții de egalitate și se lupta deja pentru titlu în următorul sezon.

La startul lui 1998, Jean Todt a declarat că Ferrari „trebuie să câștige, echipa nemaivând nici o scuză”. În 1999 nu s-au făcut, în schimb, asemenea predicții. Cu toate acestea , masivele investiții financiare, „echipa de vis” Schumacher, Todt, Brawn și Byrne – se părea că nimic nu o va putea opri din obținerea titlului. Din păcate, a fost din nou un an „atât de aproape și, totuși, atât de departe” de titlu, germanul și echipa italiană pierzând din nou în fața lui Hakinnen și a echipei McLaren.

Șasiul F399 era performant, iar îmbunătățitul motor Ferrari 048 era cel mai bun și mai fiabil din F1. După atâta timp, în sfârșit, echipa lucra într-adevăr ca o echipă și nu ca un colectiv de departamente și șefi. Pentru al treilea sezon consecutiv, echipa a luptat până în ultima cursă pentru titlu și a pierdut. Poate lucrurile ar fi decurs altfel, dacă Schumacher, în urma unor defecțiuni la sistemul de frânare-spate, nu s-ar fi accidentat grav în Marele Premiu al Marii Britanii. Germanul a suferit o dublă fractură la piciorul drept, și deși totul ar fi putut fi mult mai grav, încă o dată șansele la titlu îi erau destrămate. Toate speranțele echipei s-au îndreptat spre Eddie Irvine, care și-a dovedit valoarea câștigând cursă după cursă, dar a pierdut titlul în ultima cursă la Suzuka în fața aceluiași Hakinnen. Dar, apoi a venit vestea că Irvine pleacă la Jaguar Racing, nou înființată, iar locul său la echipă va fi luat de Rubens Barichello.

Totuși sezonul 1999 a reprezentat o performanță pentru echipă, titlul la constructori câștigat fiind primul după 1982. Irvine a părăsit echipa după 4 ani, rămânând doar cu amintirea amară a unui titlu modial pierdut la mustață.

Sezonul 2000 s-a dovedit unul perfect pentru echipa italiană, cu un Michael Schumacher adunând puncte rapid, în defavoarea celor de la McLaren Mercedes. Nu au avut loc accidente majore, iar germanul și-a acontat titlul cu o cursă înainte de finalul sezonului la bordul superbului șasiu F1-2000. Puțini au pus la îndoială reușita Ferrari la a cincea încercare și a fost o reușită și titlul la constructori pentru al doilea an consecutiv. A fost, de asemenea, și anul lui Rubens Barichello ce a reușit o emoțională victorie la Hockenheim, după ce pornise din coada grilei de start.

Pentru 2001, echipa nu are alt lucru de făcut decât să-și apere titlurile, dar testele din presezon arată că se va da o bătălie a giganților, între Fiat , ce a achiziționat Daimler Chrysler, și Mercedes – Benz. Viitorul imediat al echipei se poate prevedea, datorită anunțului făcut că Schumacher va rămâne la Maranello până în 2004, iar Barichello îi va fi partener și în 2002.

Date tehnice - Motor 2001 >>>
Model F2001
Motor 3000 Ferrari (050)
Combustibil Shell
Tip 10V
Bloc motor Aluminiu
Supape 40
Transmisie Pneumatică
Putere 2.997 cmc
Sistem injecție Electronică-digitală Magneti/Marelli

 

Date tehnice - Mașina 2001 >>>
Tracțiune Tracțiune spate
Transmisie Semiautomatică cu control electronic
Trepte de viteză 7 + marșarier
Sistem de frânare Discuri din fibră de carbon cu auto-ventilație
Sospensii Independente pe fiecare axă față/spate
Lungime 4485 mm
Lățime 1796 mm
Înălțime 959 mm
Distanța între roți față 1470 mm
Distanța între roți spate 1405 mm
Distanța roți față-spate 3010 mm
Greutate totală 600 kg (incluzând pilotul)
Anvelope Bridgestone

 

Sponsori >>>

Marlboro, Shell, FedEx, TICTAC, TIM, Fiat, Bridgestone, Magneti Marelli, Officine Meccaniche Rezzatesi, Brembo, General Electric, Mahle, SKF, Tommy Hilfiger, BBS, Cevolini, Cima, Europcar, Facom-Usag, Finmeccanica, Fluent, Iveco, Mom, NGK, Parametric, Sachs, Technogym, TRW-Sabelt, Ve-Ca.

 

Istorie în cifre >>>

An

Starturi

Puncte

Poles

Victorii

Piloți

Designer

Motor

1950

13

21

0

0

Ascari, Villoresi, Sommer

G Colombo

Ferrari

1951

32

86

3

3

Ascari, Villoresi, Gonzalez

G Colombo

Ferrari

1952

43

120.5

7

7

Ascari*, Farina, Taruffi

A Lampredi

Ferrari

1953

46

122.5

6

7

Ascari*, Farina, Hawthorn, Villoresi

A Lampredi

Ferrari

1954

43

80.5

2

2

Gonzalez, Hawthorn, Trintignant

A Lampredi

Ferrari

1955

21

34

1

1

Trintignant, Farina, Castellotti

A Lampredi

Ferrari

1956

34

82

6

5

Fangio*, Collins, Castellotti

A Lampredi

Ferrari

1957

27

48

0

0

Hawthorn, Collins, Musso

V Jano

Ferrari

1958

34

93

4

2

Hawthorn*, Collins, Musso

V Jano

Ferrari

1959

29

67

2

2

Brooks, P Hill, Allison

V Jano

Ferrari

1960

24

43

1

1

P Hill, Von Trips

C Chiti

Ferrari

1961*

27

99

6

5

P Hill*, Von Trips, Ginther

C Chiti

Ferrari

1962

20

30

0

0

P Hill, Baghetti, R Rodriguez

C Chiti

Ferrari

1963

18

27

1

1

Surtees, Bandani

C Chiti

Ferrari

1964*

22

64

2

3

Surtees, Bandani

C Chiti

Ferrari

1965

22

32

0

0

Surtees, Bandani

M Forghieri

Ferrari

1966

16

42

3

2

Bandani, Parkes

M Forghieri

Ferrari

1967

16

23

0

0

Amon, Parkes

M Forghieri

Ferrari

1968

23

37

4

1

Amon, Ickx

M Forghieri

Ferrari

1969

11

7

0

0

Amon, P Rodriguez

M Forghieri

Ferrari

1970

25

76

5

4

Ickx, Regazzoni

M Forghieri

Ferrari

1971

27

44

3

2

Ickx, Regazzoni

M Forghieri

Ferrari

1972

30

47

4

1

Ickx, Regazzoni

M Forghieri

Ferrari

1973

19

14

0

0

Ickx, Merzario

M Forghieri

Ferrari

1974

30

90

10

3

Lauda, Regazzoni

M Forghieri

Ferrari

1975*

28

89.5

9

6

Lauda*, Regazzoni

M Forghieri

Ferrari

1976*

30

99

4

6

Lauda, Regazzoni

M Forghieri

Ferrari

1977*

33

114

2

4

Lauda*, Reutemann

M Forghieri

Ferrari

1978

32

65

2

5

Reutemann, G Villeneuve

M Forghieri

Ferrari

1979*

30

113

2

6

J Scheckter*, G Villeneuve

M Forghieri

Ferrari

1980

27

8

0

0

J Scheckter, G Villeneuve

M Forghieri

Ferrari

1981

30

34

1

2

G Villeneuve, Pironi

M Forghieri

Ferrari

1982*

22

74

3

3

G Villeneuve, Tambay, Pironi

H Prostlethwaite

Ferrari

1983*

30

89

8

4

Tambay, Arnoux

H Prostlethwaite

Ferrari

1984

32

57.5

1

1

Alboreto, Arnoux

H Prostlethwaite

Ferrari

1985

32

82

1

2

Alboreto, Johansson

H Prostlethwaite

Ferrari

1986

32

37

0

0

Alboreto, Johansson

H Prostlethwaite

Ferrari

1987

32

53

3

2

Alboreto, Berger

H Prostlethwaite

Ferrari

1988

31

65

1

1

Alboreto, Berger

J Barnard

Ferrari

1989

30

59

0

3

Mansell, Berger

J Barnard

Ferrari

1990

32

110

3

6

Prost, Mansell

J Barnard

Ferrari

1991

32

55.5

0

0

Prost, Alesi

S Nichols

Ferrari

1992

32

21

0

0

Alesi, Capelli

S Nichols

Ferrari

1993

32

28

0

0

Alesi, Berger

J Barnard

Ferrari

1994

32

71

3

1

Alesi, Berger

J Barnard

Ferrari

1995

34

73

1

1

Alesi, Berger

J Barnard

Ferrari

1996

32

70

4

3

M Schumacher, Irvine

J Barnard

Ferrari

1997

34

102

5

3

M Schumacher, Irvine

R Bryne

Ferrari

1998

32

133

3

6

M Schumacher, Irvine

R Bryne

Ferrari

1999*

31

128

3

6

M Schumacher, Irvine

R Bryne

Ferrari

2000*

34

170

10

10

M Schumacher*, R Barrichello

R Bryne

Ferrari

Total

1460

3430

139

133

 

 

 

* Campioni

 

Echipa >>>
Președinte Luca Cordero di Montezemolo
Director sportiv Jean Todt
Director tehnic Ross Brawn
Director design Rory Byrne
Director de cursă Paolo Martinelli
Inginer-șef Nigel Stepney
Pilot/Mecanic Michael Schumacher/G. Petterlini
  Rubens Barrichello/GL. Sociali
Pilot de teste Luca Badoer

Adresa >>>
Ferrari SpA Via Ascari 55-57, 41053 Maranello, Modena, Italia
Tel: +39 0536 949 111
Fax: +39 0536 949 436/488
http://www.ferrari.com

Michael Schumacher    Rubens Barichello  

Trimite aceasta pagina unui prieten interesat
E-mail: