Arrows participă în Formula 1 din 1978 şi nu au reuşit în tot acest timp să câştige o cursă. Echipa a fost considerată întotdeauna de mijlocul sau finalul clasamentului. Arrows nu a avut niciodată suportul unui constructor de top şi astfel au ajuns în situaţia de a achiziţiona în regim de client un motor Ford după încercări succesive ratate cu constructori mai slabi. Au fost foarte aproape de a câştiga o cursă în 1997, când Damon Hill a condus până în ultimele două ture de pistă la Hungaroring, Marele Premiu al Ungariei. De atunci, echipa se află în declin.

Arrows au debutat în Formula 1 în anul 1978, având ca piloţi pe italianul Ricardo Patrese şi pe germanul Rolf Stommelen. Echipa nu a trebuit să aştepte mult pentru ca primul punct să fie câştigat, la Marele Premiu Long Beach, când monopostul, motorizat de Ford, condus de Ricardo Patrese a terminat cursa pe locul 6. Dar cea mai mare realizare din acel an a echipei a fost neaşteptatul loc 2 obţinut de acelaşi Ricardo Patrese la Anderstop, Suedia. 11 puncte chiar din anul de debut a fost considerat un succes major.

Rămas la Arrows şi în 1979, lui Patrese i s-a alăturat Jochen Mass. Acest sezon a fost oarecum o dezamăgire pentru echipă, după sezonul anterior, neacumulând decât 5 puncte la finalul sezonului. Echipa s-a zbătut până în 1985 folosind motorul Ford Cosworth, în timp ce rivalii au progresat cu ajutorul unor mult mai performante motoare turbo. Arrows şi-a asigurat motorul BMW M-Turbo în 1985, avându-i ca piloţi pe Gerhard Berger, Marc Surer şi Thierry Boutsen. Echipa a reuşit un record de 14 puncte la finalul sezonului, dar următorul sezon a fost un dezastru cu doar un punct, obţinut de germanul Christian Danner în Austria. În 1986 BMW s-a retras din Formula 1, lăsând echipa Arrows fără o alternativă viabilă de motorizare, fiind nevoită să utilizeze motorul BMW redenumit Megatron. Piloţii Eddie Cheever şi Derrick Warwick au punctat la nivelul obişnuit deja 11 puncte şi locul 6 la constructori. Marele succes din 1987 a fost rezultatul obţinut în calificări la Monza, locul 2 pe grila de start, un rezultat controversat de unele suspiciuni privind motorul folosit.

Cu acelaşi echipaj şi motorizare în 1988, Arrows-Megatron au avut cel mai bun an din toată istoria echipei, clasându-se pe locul 4 la constructori la egalitate cu Lotus-Honda cu 23 de puncte. După aceasta echipa a început o nouă pantă descendentă. În 1989 motorizată de Ford Cosworth Arrows a obţinut 13 puncte în un sezon dezamăgitor, dar se putea şi mai rău. 1990 – un singur punct, iar 1991 echipa (denumită Footwork nu a obţinut nici un punct, mulţumită unui parteneriat de scurtă durată cu un slab motor Porsche V12. 1992 marchează un salt la un motor Mugen-Honda. Fostul pilot al echipei Ferrari, Michele Alboreto, a condus foarte bine în acel an, aducând echipa din coada clasamentului la mijlocul acestuia. În ciuda unor bune performanţe, Alboreto a acumulat doar 6 puncte, în timp ce pilotul Aguri Suzuki nu a obţinut nici un punct. În 1993 Warwick s-a întors la echipă înlocuindu-l pe Alboreto, dar nu a reuşit decât 4 puncte, în timp ce Suzuki nu a obţinut din nou nici un punct.

Şi înapoi la motorul Ford în 1994, Footwork luând ca piloţi pe doi tineri promiţători, Gianni Morbidelli şi Christian Fittipaldi. Echipa a acumulat 9 puncte, Fittipaldi acumulând două locuri 4. Echipa ar fi înscris mai multe puncte dacă fiabilitatea motorului ar fi fost mai bună, Morbidelli nereuşind să încheie o cursă până la Hockenheim, Germania adică la mijlocul sezonului. Echipa a trecut la motoarele Brian Hart şi a obţinut nişte îmbunătăţiri, terminând pe locul 8 în Campionat. Jos Verstappen şi Ricardo Rosset pilotează în 1996 – un an de tranziţie, când echipa a fost achiziţionată de Tom Walkinshaw. Echipa a fost redenumită TWR-Arrows. Noua echipă a achiziţionat motoarele Yamaha şi a dat lovitura la finalul sezonului obţinându-l prin contract pe campionul mondial Damon Hill, care a fost abandonat inexplicabil de Williams-Renault.

În ciuda optimismului şi investiţiilor, 1997 a prins echipa în un sezon al (ne)fiabilităţii. Totuşi, Damon Hill a obţinut un loc 6 la Silverstone şi a fost foarte aproape de a câştiga Marele Premiu al Ungariei, trecând linia de sosire însă pe locul 2, suferind din cauza unei probleme a suspensiilor în penultima tură. Pentru 1998, Arrows i-a luat pe Mika Salo şi l-a reţinut pe Pedro Diniz. John Banard a devenit designerul, în timp ce echipa a hotărât demararea construcţiei unei fabrici de motoare proprii, împreună cu Brian Hart – un proiect ambiţios. Poate că echipa s-a grăbit cu prea multe proiecte odată, deorece anul a fost un dezastru, fiecare pilot obţinând doar 3 puncte. Echipa părea că a rămas fără suport financiar, iar testele erau un cuvânt rar auzit la echipă. La sfărşitul sezonului, Pedro Diniz şi-a retras suportul financiar, transferându-se la Sauber.

Echipa a utilizat o versiune modificată a şasiului A19 în 1999 şi a continuat proiectul de construcţie a propriilor motoare. Echipa a trecut şi în un nou patronat, odată cu vânzarea a 70% din acţiuni (127 mil $), către prinţul nigerian Malik Ado Ibrahim şi Morgan Gerfeld. Walkinshaw a păstrat doar 25% din acţiuni, restul deţinându-le admininstraţia şi salariaţii.       

Torasonuke Takagi şi Pedro de la Rosa au reprezentat un cuplu de piloţi interesant la începutul lui 1999 şi în ciuda pesimiştilor, echipa a obţinut primul punct în campionat chiar la prim cursă desfăşurată la Melbourne. La sfârşitul sezonului, echipa nu a avut motive de bucurie, acel punct obţinut de Pedro de la Rosa fiind singura rază de soare în un sezon slab. Malik Ado Ibrahim a părăsit echipa împreună cu Morgan Gerfeld. Pentru anul 2000, echipa a beneficiat de un nou motor A21, o versiune modificată a motorului Supertec V10. Maşina a fost una din cele mai rapide în linie dreaptă şi un salt peste A20, dar 7 puncte la finalul sezonului a fost prea puţin pentru o echipă ce făcuse multe progrese.

Jos Verstappen a rămas la echipă şi în 2001 şi este coechipier cu brazilianul Enrique Bernoldi, după ce echipa a hotărât să renunţe la Pedro de la Rosa cu doar o lună înaintea debutului de campionat. Echipa a optat pentru anvelope Bridgestone, dar a luat motorul Asiatech în locul Supertech. Motoarele Asiatech, ATM, sunt bazate pe proiectul de F1 abandonat al constructorului Peugeot şi este interesat de urmărit cum vor ajuta ele la îmbunătăţirea poziţiei echipei faţă de 2000.

   Şi înapoi la motorul Ford în 1994, Footwork luând ca piloţi pe doi tineri promiţători, Gianni Morbidelli şi Christian Fittipaldi. Echipa a acumulat 9 puncte, Fittipaldi acumulând două locuri 4. Echipa ar fi înscris mai multe puncte dacă fiabilitatea motorului ar fi fost mai bună, Morbidelli nereuşind să încheie o cursă până la Hockenheim, Germania adică la mijlocul sezonului. Echipa a trecut la motoarele Brian Hart şi a obţinut nişte îmbunătăţiri, terminând pe locul 8 în Campionat. Jos Verstappen şi Ricardo Rosset pilotează în 1996 – un an de tranziţie, când echipa a fost achiziţionată de Tom Walkinshaw. Echipa a fost redenumită TWR-Arrows. Noua echipă a achiziţionat motoarele Yamaha şi a dat lovitura la finalul sezonului obţinându-l prin contract pe campionul mondial Damon Hill, care a fost abandonat inexplicabil de Williams-Renault.

În ciuda optimismului şi investiţiilor, 1997 a prins echipa în un sezon al (ne)fiabilităţii. Totuşi, Damon Hill a obţinut un loc 6 la Silverstone şi a fost foarte aproape de a câştiga Marele Premiu al Ungariei, trecând linia de sosire însă pe locul 2, suferind din cauza unei probleme a suspensiilor în penultima tură.

Pentru 1998, Arrows i-a luat pe Mika Salo şi l-a reţinut pe Pedro Diniz. John Banard a devenit designerul, în timp ce echipa a hotărât demararea construcţiei unei fabrici de motoare proprii, împreună cu Brian Hart – un proiect ambiţios. Poate că echipa s-a grăbit cu prea multe proiecte odată, deorece anul a fost un dezastru, fiecare pilot obţinând doar 3 puncte. Echipa părea că a rămas fără suport financiar, iar testele erau un cuvânt rar auzit la echipă. La sfărşitul sezonului, Pedro Diniz şi-a retras suportul financiar, transferându-se la Sauber.

Echipa a utilizat o versiune modificată a şasiului A19 în 1999 şi a continuat proiectul de construcţie a propriilor motoare. Echipa a trecut şi în un nou patronat, odată cu vânzarea a 70% din acţiuni (127 mil $), către prinţul nigerian Malik Ado Ibrahim şi Morgan Gerfeld. Walkinshaw a păstrat doar 25% din acţiuni, restul deţinându-le admninstraţia şi salariaţii.          

Torasonuke Takagi şi Pedro de la Rosa au reprezentat un cuplu de piloţi interesant la începutul lui 1999 şi în ciuda pesimiştilor, echipa a obţinut primul punct în campionat chiar la prima cursă desfăşurată la Melbourne. La sfârşitul sezonului, echipa nu a avut motive de bucurie, acel punct obţinut de Pedro de la Rosa fiind singura rază de soare într-un sezon slab. Malik Ado Ibrahim a părăsit echipa împreună cu Morgan Gerfeld. Pentru anul 2000, echipa a beneficiat de un nou motor A21, o versiune modificată a motorului Supertec V10. Maşina a fost una din cele mai rapide în linie dreaptă şi un salt peste A20, dar 7 puncte la finalul sezonului a fost prea puţin pentru o echipă ce făcuse multe progrese.

Jos Verstappen a rămas la echipă şi în 2001 şi este coechipier cu brazilianul Enrique Bernoldi, după ce ecipa a hotărât să renunţe la Pedro de la Rosa cu doar o lună înaintea debutului de campionat. Echipa a optat pentru anvelope Bridgestone, dar a luat motorul Asiatech în locul Supertech. Motoarele Asiatech, ATM, sunt bazate pe proiectul de F1 abandonat al constructorului Peugeot şi este interesat de urmărit cum vor ajuta ele la îmbunătăţirea poziţiei echipei faţă de 2000.